marți

pe aici, pe acolo

  am avut un inceput de an plin de durere, cum nu si-l poate dori nimeni; oricum, nici nu am avut ragaz sa ma gandesc la ce sa-mi propun sa realizez in acest nou an fara sot, nu ca ar conta foarte mult, dar era un fel de traditie, chit ca nu-mi reusea nici a miia parte din "planul" propus la cumpana anilor...Sunt fara obiective, fara scopuri inalte, fara orizont. Intrevad si un avantaj, la sfarsitul anului, ca niciodata, imi voi putea spune, fara sa ma mint, privindu-ma in ochi, deci, ca m-am tinut de cuvant, ca nu am facut nimic care sa ma valorizeze ca individ.
 p.s. poate reusesc sa citesc macar doua carti pe luna, ar fi minunat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

esti aici: