sâmbătă

pomenirea


am ajuns la varsta la care incepem sa ne pese de cei care ne-au murit, de obiceiuri, de boli, sa tin minte nume de spitale si de doctori si asa mai incolo; printre drumurile zilei mi-a iesit in cale un batran care cersea pe trotuar in fata la carmangeria de pe Mantuleasa  - parea pasionat de alcool-, si mi s-a parut potrivit sa-i dau de pomana in  memoria tatalui meu; a luat banii si a inceput sa se roage sa-mi dea Dumnezeu sanatate, stai! i-am spun aproape fara sa-l pot opri, sunt pentru tatal meu, roaga-te sa-i fie iertate pacatele..., parea ca nu a inteles, dar in cele din urma, vazand ca eu insist, a spus : "Fie, asa cum vrei tu...". M-am indepartat cu inima indoita, imi parea rau ca batranul nu a inteles din prima ce-l rugasem si ca  "pomana" mea  putea sa nu-si atinga scopul..
 Ieri tata si-ar fi serbat ziua de nastere ... din  nefericire tatal meu a fost doar strainul cu care am luat masa de cele mai multe ori...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

esti aici: